>
Book of the week Recenzie

D-ale arabilor: recenzie The Arab Mind by Raphael Patai + The Kite Runner by Khaled Hosseini

iulie 17, 2020 Raisa
  Bineînțeles că a trebuit să reapar după încă un an de absență, dar de data aceasta am revenit mult mai pregătită decât mă știați ultima oară. A fost un an complicat pentru mine, din toate punctele de vedere, dar despre acest subiect voi vorbi într-o altă postare, dedicată strict experiențelor mele personale.
   Mereu am vrut să intru în contact cu lumea arabă, deși înainte să citesc cartea lui Raphael Patai nu făceam o distincție clară între arabi și musulmani și aveam foarte multe preconcepții despre ce înseamnă cultura și universul lor. Am învățat chiar și un pic de turcă (din prea multă râvnă față de limbile melodioase,vezi Doamne), dar nu cred că voi duce această experiență până la capăt, din diverse cauze, cum ar fi transformarea Catedralei Sfânta Sophia în moschee. În acest articol vreau să scriu recenziile unor cărți care pe mine m-au ajutat să înțeleg mult mai bine această civilizație și să îmi doresc să nu mai  merg în Dubai decât în vizită. Este vorba de unul dintre cele mai importante studii realizate vreodată pe lumea arabă, intitulat The Arab Mind (Mintea arabă), scris de Raphael Patai și de o carte care a fost inclusă de foarte multe ori în topul celor mai bune cărți din lume, intitulată The Kite Runner (Vânătorul de zmeie) de Khaled Hosseini.

Este important să menționez faptul că am citit ambele cărți în original (limba engleză) și, drept urmare, citatele menționate de mine în această recenzie vor fi în engleză, dar voi scrie și o traducere în paranteză.

The Arab Mind: Am auzit prima dată de această carte când asistam la o discuție despre manualele de tortură a teroriștilor. Chiar dacă nu vedeți legătura inițial, un lucru este cert: The Arab Mind este cartea de bază pe care o folosesc oamenii de la CIA pentru a-și scrie manualele de tortură. Nu, nu este o carte care acoperă un spectru brutal al realității, ci doar un studiu extraordinar de bine făcut pe tot ceea ce înseamnă lumea arabă. The Arab Mind abordează teme precum copilăria unui arab, obiceiuri, lucruri care îi afectează sau celebra diferență între bărbați și femei. Este o scriere detaliată, cuprinzând 300+ pagini, în care autorul vorbește în amănunt despre tot ceea ce înseamnă lumea și ideologia arabă, dar descrie și experiența unui străin în această civilizație. Raphael Patai este un etnograf și antropolog important, iar cartea lui are un fundament puternic, care se poate observa în introducerea făcută de autor.

The Kite Runner: Această carte spune povestea uluitoare a unei prietenii ce trece dincolo de granițele sângelui. Amir, fiul unui afacerist cunoscut din Kabul, leagă o strânsă amiciție cu Hassan, fiul slujitorului tatălui său. Alături de acesta, Amir va învăța totul despre viață, sacrificiu și credință, cunoscând taina unei prietenii adevărate. Povestea lor se întinde pe parcursul a zeci de ani, în care Afganistanul glorios știut de ei din copilărie se spulberă chiar sub ochii lor, transformându-se într-o țară a durerii și neîncrederii. 

The Arab Mind: Am început să citesc această carte știind că va fi bună. Și nu m-a dezamăgit deloc. Vă recomand să citiți acest studiu pentru a observa de unde provin toate tradițiile arabe și, de asemenea, pentru a încerca să înțelegeți de ce suntem atât de diferiți. The Arab Mind m-a învățat că orice prejudecată are un răspuns și orice cultură este mai străină nouă decât pare la început. Raphael Patai definește un arab în felul următor: persoană vorbitioare de limbă arabă, care a fost crescută în tradiția arabă și respectă legile acesteia. Este important de știut că Patai vorbește de arabi și când menționează de locuitorii din Pakistan, Afganistan și Siria. Sunt multe lucruri care m-au șocat citind despre acest univers și am să le enumăr, pentru voi, aici:


1.Diferența uluitoare între bărbați și femei. Raphael Patai afirmă ceea ce în Occident se știe deja, anume că există o diferență colosală între bărbați și femei care se face în lumea arabă. Aceasta intervine inclusiv în alăptarea copilului, băieții fiind alăptați până la vârsta de 3-4 ani, în timp ce fetele sunt alăptate doar până la un an! Se fac diferențe în acest sens în limbă, de asemenea. Raphael Patai descrie cum în limba arabă nu există substantive precum ”copii”(un substantiv care asociază ambele sexe), ci doar substantive pentru ”băieți” și ”fete”. De asemenea, tatăl care are doar fete are o denumire specifică, aceea de ”tată de fete”, care este asociată cu un sens peiorativ. Femeile nu au voie să intervină în lumea bărbaților și Patai menționează,totodată și evenimente din viața politică în care personalități importante de origine arabă au refuzat să se așeze la o masă unde aveau dreptul și femeile să discute.

2.Arabii țin foarte mult la originile lor. Când spun ”origini” mă refer la strămoșii lor beduini, care sunt văzuți cu mai mult decât un ochi simpatetic de către arabi, conform lui Patai. Trăsături precum onoarea sau generozitatea sunt, de fapt, calități preislamice pe care ei le păstrează cu sfințenie. Onoarea unui arab poate fi încălcată în mai multe feluri, însă cel mai sensibil punct este femeia (din nou). Cel mai înjositor lucru pentru un arab este să îi fie ”pătată onoarea”, de aceea au existat numeroase conflicte și așa-numite ”crime de onoare”, în care o femeie trebuia să fie ucisă pentru a spăla rușinea familiei. Pentru un arab familia e totul, precum a fost pentru strămoșii lui beduini totul, de aceea dacă un individ suferă, toate neamurile sale vor plânge împreună cu el.

3. O singură față, două fețe, mai multe fețe. Ce mi s-a părut extrem de interesant și cumva relatable este conceptul arab de ”față”. Raphael Patai descrie cum arabii consideră că au o față pentru public și o față pentru oamenii familiei. Fața pentru public nu trebuie niciodată să se înnegrească, mai exact să nu fie ”pătată” de fapte rușinoase. De ce spun relatable? Știm cu toții că un om are mai multe fețe. Nu putem spune că ne comportăm cu un străin cum ne comportăm acasă, însă diferența este că noi nu recunoaștem acest lucru. Pentru noi nu există un concept anume, ci doar o denumire de om care poartă măști, în caz că ești descoperit.

The Kite Runner: Această carte este exemplul perfect pentru zicala ”Nu îți face așteptări prea mari, căci s-ar putea să fii dezamăgit”. Am văzut prima dată acest titlu într-un top al celor mai bune cărți pe care ai putea să le citești vreodată. Ce am zis în mintea mea? ”Vai, o carte mai bună decât Anna Karenina, decât Emma, decât Jane Eyre?! Și nu am citit-o până acum? Nu se poate, trebuie să o citesc acum!” I-am spus inclusiv mamei mele să o cumpere, am făcut capul calendar
tuturor prietenilor mei, am devorat acele pagini cu o foame nebună pentru o carte bună...ca să găsesc monotonie și unul din cele mai previzibile romane pe care le-am citit în viața mea. Când am ajuns la finalul cărții eram șocată, așteptam să înceapă altă pagină în care să nu fie totul atât de previzibil, să nu fi fost finalul la care mă gândeam încă de la capitolul trei.

Domnule Hosseini, dacă tot sunteți atât de atent la detalii, de ce nu v-ați gândit că sunt și cititori care au o experiență mai vastă într-ale cărților(nu doar Irina Binder) și s-ar putea să își dea seama ușor de cum doriți dumneavoastră să încheiați cartea, mai ales dacă repetați insistent aceleași detalii (la care dumneavoastră sunteți foarte atent).
Trecând peste această critică (pe care am încercat să o fac cât mai decentă posibil, astfel încât să nu ocup 10 pagini de blog cu asta), cartea domnului Hosseini a confirmat ceea ce Raphael Patai a scris deja în studiul său. Citind aceste cărți una după cealaltă, am reușit să percep foarte multe lucruri despre lumea arabă care îmi erau complet străine și am reușit, într-un final, să fac distincția dintre tradițiile preislamice și cele musulmane.

Ce mi-a plăcut în The Kite Runner? Nu știu cum să răspund la această întrebare fără să sune prea clișeic, dar...evoluția personajului principal a fost uimitoare. Amir m-a enervat o groază până prin capitolul 10, poate atât de tare încât era să las de vreo două ori cartea din mână. Dar, pe parcursul cărții, Hosseini a avut milă de mine și l-a transformat pe Amir în ceea ce îmi doream să văd de la început. Înțeleg că totul are un sens și că se plănuia un parcurs inițiatic pentru protagonist, dar când știi deja (în proporție de 80%) cum o să se termine cartea, totul devine doar un teatru ieftin pentru care regreți că ai plătit. Vă recomand să citiți The Kite Runner doar dacă aveți foarte mult timp liber și puține așteptări.



The Kite Runner: 

,,The problem, of course, was that Baba saw the world in black and white and he got to decide what was black and what was white. You can't love a person who lives that way without fearing him too, maybe hating him a little."
("Problema era, desigur, că Baba vedea lumea în negru și alb și trebuia să decidă ce era negru și ce era alb. Nu poți iubi o persoană care trăiește în acest fel fără să îți fie frică de ea, poate chiar și să o urăști puțin.”)

”And that's the thing about people who mean everything they say. They think everyone else does too."
("Asta-i chestia cu persoanele care cred în tot ce spun. Ei cred că toată lumea face același lucru.”)

”But despite his illiteracy, or maybe because of it, Hassan was drawn to the mystery of words, seduced by a secret world forbidden to him.”
(”Dar, în ciuda analfabetismului său, sau poate chiar datorită lui, Hassan era atras de misterul cuvintelor, sedus de o lume secretă care îi era interzisă.”

The Arab Mind: 9/10
Nu ofer 10/10 acestui studiu deoarece sunt unele pasaje care îmi vor rămâne mereu străine, indiferent de autenticitatea detaliilor prezentate de autor. 

The Kite Runner: 6/10

Sursă imagini: www.pinterest.com

You Might Also Like

0 Curioşi

Aștept părerea ta! Cu siguranță voi ține cont de ea!

Formular de contact