Săptămâna trecută am avut ocazia să citesc una din cele mai bune cărți pe care am pus mâna vreodată. Nu la propriu, pentru că nu am găsit-o nicăieri în România, așa că am cumpărat-o PDF de pe un site suedez, însă a meritat toți banii. Cartea cu pricina se numește If I wake și este scrisă de
Nikki Moyes. Din ce am văzut, în momentul de față nu are traducere în română, deci poate fi citită doar în original...și merită fiecare pagină. Încă mă întreb dacă autoarea are vreo legătură cu faimoasa Jojo Moyes, pentru că au același nume de familie, dar s-ar putea să fie și o coincidență. Cert este că Nikki scrie mult mai bine decât Jojo și pot să afirm asta cu toată încrederea.

  Bineînțeles că a trebuit să reapar după încă un an de absență, dar de data aceasta am revenit mult mai pregătită decât mă știați ultima oară. A fost un an complicat pentru mine, din toate punctele de vedere, dar despre acest subiect voi vorbi într-o altă postare, dedicată strict experiențelor mele personale.
   Mereu am vrut să intru în contact cu lumea arabă, deși înainte să citesc cartea lui Raphael Patai nu făceam o distincție clară între arabi și musulmani și aveam foarte multe preconcepții despre ce înseamnă cultura și universul lor. Am învățat chiar și un pic de turcă (din prea multă râvnă față de limbile melodioase,vezi Doamne), dar nu cred că voi duce această experiență până la capăt, din diverse cauze, cum ar fi transformarea Catedralei Sfânta Sophia în moschee. În acest articol vreau să scriu recenziile unor cărți care pe mine m-au ajutat să înțeleg mult mai bine această civilizație și să îmi doresc să nu mai  merg în Dubai decât în vizită. Este vorba de unul dintre cele mai importante studii realizate vreodată pe lumea arabă, intitulat The Arab Mind (Mintea arabă), scris de Raphael Patai și de o carte care a fost inclusă de foarte multe ori în topul celor mai bune cărți din lume, intitulată The Kite Runner (Vânătorul de zmeie) de Khaled Hosseini.