>
Book of the week Duminică

Image and video hosting by TinyPic Book of the week: ”Numele vântului” de Patrick Rothfuss

februarie 24, 2019 Raisa
 După cum am anunțat și pe pagina de facebook a blogului, în fiecare duminică a săptămânii voi face o recenzie de carte. Am stabilit să citesc doar o carte pe săptămână, astfel încât să o pot savura așa cum vreau eu, fără să fiu presată de orar sau alte minuni care se ivesc din neant în viața mea.
  Cartea citită în această săptămână a fost ” Numele vântului ” / ” The name of the wind ” de Patrick Rothfuss. Această carte este un debut în genul fantasy pentru autor și deja este catalogată printre cele mai bune și bine vândute din acest gen, bucurându-se de un rating de 4,55 / 5 pe Goodreads, ceea ce este enorm de mult (am citit cărți foarte, foarte bune care nu aveau un asemenea rating ). De asemenea, am scris numele cărții și în română și în engleză aici pentru că am început-o în engleză, dar pentru că era foarte grea ( fantasy, normal, nu știu la ce mă așteptam ) , am continuat-o în română. Urmează povestea ei fascinantă scrisă prin ochii mei.


De precizat despre această carte este faptul că ea face parte din trilogia ” Cronicile ucigașului de regi”, fiind prima carte care îl abordează pe Kvothe, personajul principal, din aceastră trilogie.
Acțiunea are două planuri narative: prezentul ilustrat de narator și trecutul povestit cu ajutorul lui Kvothe, personajul principal. Acesta ajunge să își spună povestea unui Cronicar celebru, care îl căuta datorită faimei sale. Astfel, Kvothe își adună puterile și începe să îi înșiruie toate evenimentele marcante ale vieții sale.
 Fascinanta sa poveste începe încă din fragedă pruncie, de când Kvothe, fiul unor artiști ambulanți aflați sub tutela unui baron foarte
puternic, ajunge să cunoască un arcanist pe nume Abenthy. Kvothe, fiind interesat de magia simpatetică, îl convinge pe Abenthy să călătorească alături de el și de trupa părinților săi, pentru a-i deveni învățăcel și ulterior, un inițiat al magiei simpatetice.
    Însă, pentru Kvothe totul se schimbă atunci când Abenthy părăsește trupa iar Chandrienii, un grup de personaje malefice despre care se credea că sunt doar o legendă, îi omoară părinții și îl lasă pe Kvothe orfan, singur pe lume, având sprijin doar lăuta rămasă de la tatăl lui mort. Povestea continuă cu Kvothe zbătându-se pentru supraviețuire pe străzile Bobcatranului, un mare oraș din ținut, iar apoi, munca depusă de Kvothe pentru a ajunge un student al Universității, cu scopul de a deveni arcanist și de a afla secretul din spatele cumplitei ucideri a părinților săi.



O carte remarcabilă, un debut fantastic pentru autor. Am dat de ea întâmplător, căutând cărțile fantasy cu nota cea mai mare ( pe care nu le-am citit deja ) pe Goodreads. Am notat-o pe lista de must read, iar apoi, ca prin minune, am găsit-o pe raft în Cărturești și am fost mai mult decât încântată. Am găsit cartea în engleză, dar am zis că nu are nimic, având în vedere că citesc aproape doar în engleză. Dar...am avut o ”mică” problemă.
Nu mai citisem cărți fantasy în engleză până acum. Vocabularul mi s-a părut aproape imposibil, trebuia să stau și cu dex-ul englez și cu cel român lângă mine. Am ajuns într-un stadiu în care voiam să dau cu cartea de pereți, pentru că nu înțelegeam de ce are un rating atât de mare și pentru că aveam impresia că ”m-am fraierit”. A avut un început extrem de prost, în opinia mea. Kvothe era descris ca acel băiat perfect care învață totul cât ai bate din palme și nu are niciun defect. Mai era și engleza fantasy care se asigura că ucide orice gram de răbdare din mine. Așa am
continuat până am decis să o citesc în română.
    De acolo, totul s-a schimbat. Am găsit-o, dat fiind faptul că sunt abonată fidelă la Scribd și a fost una dintre cele mai înțelepte decizii pe care le-am luat. Parcă toată atmosfera se schimbase complet și chiar am simțit că intru acolo, în carte, alături de Kvothe. 
   De multe ori mă auzeam pe parcus cum mai scot câte un oftat și simțeam cum stau cu sufletul la gură. De multe ori îmi venea să intru în roman și să bat măr personajele care îi făceau rău lui Kvothe ( pentru că...da, sunt destule ). 

Am mai remarcat faptul că această carte este scrisă în stilul lui Dickens. Același scenariu: un copil rămas orfan, cu ambiții mari, reușește să își depășească situația și ajunge să fie unul dintre cei mai puternici oameni ai zilelor lui. Simțeam că sunt atât de atașată de Kvothe, încât nu mai puteam lăsa cartea din mână.
Kvothe e un personaj construit într-un stil minunat, un personaj de care m-am ”îndrăgostit” și pe care mi l-am închipuit de multe ori. Este descris ca și ”un băiat cu părul roșu precum focul și ochii verzi”. Un fel de goals, nu e așa? Stați doar să îi vedeți caracterul...( mai multe nu vă zic, trebuie să citiți cartea ) .

Pentru mine o carte bună vine la pachet cu citate notabile. Ele valorează foarte mult din nota mea personală finală. În ” Numele vântului ” au fost foarte multe citate pe care le consider foarte frumos formulate. Nu o să le prezint pe toate aici, dar am să vă arăt câteva din cele mai bune, din punctul
meu de vedere:
  •  ” Când suntem copii, ne gândim prea puțin la viitor. Acea inocență ne lasă liberi să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, așa cum puțini adulți reușesc. Ziua în care începem să ne gândim la viitor este ziua în care ne lăsăm copilăria în urmă.

  • ” Nu eram sigur de ce fug, până am realizat că fugeam de oameni. Aceea a fost o altă lecție pe care am învățat-o, poate prea bine : oamenii înseamnă durere.

  • ” Vocea ei era ca un potret al sufletului ei : sălbatică precum focul, ascuțită precum sticla spartă, dulce și curată precum un trifoi.”

  • Voiam să îi spun că, daca va fi întotdeauna lângă mine, nimic din viața mea nu ar mai fi greșit.

  • ” Oriunde te-ai afla, oamenii sunt la fel. În afară de asta, furia îți poate ține de cald noaptea și mândria rănită poate să împingă un om spre fapte mărețe.”



9,5/10

Sunt o fată foarte pretențioasă la cărți și dau 10 foarte greu. Dacă am dat 10 la o carte, înseamnă că am ajuns la rangul de disperare citind-o. ”Numele vântului” aproape a reușit să mă aducă în acea stare...dar a fost acel început de copil perfect și genial pentru Kvothe. Totuși, o notă foarte mare acordată unei cărți pe care inițial am vrut să o abandonez. Congrats, mister Ruthfuss, cu siguranță o să citesc și următorul volum!
sursă imagini: google images

You Might Also Like

14 Curioşi

  1. Genul fantezie nu se numara intre favoritele mele (desi imi plac basmele), dar am citit cateva (The Hobbit mi-a ramas cel mai bine in memorie). :) Sunt unele carti - cum pare fi si aceasta - care depasesc genul fantezie prin text - citatele scrise de tine aici o dovedesc. "Numele vantului" as putea s-o citesc. Din seria "Harry Potter", de exemplu, mi-a fost imposibil sa duc pana la capat macar primul volum. :)

    Spor la citit! Duminica frumoasa iti doresc!

    Nu stiu in ce masura ai timp si/sau te intereseaza, dar pe blogul Zinei ne jucam in fiecare luni: "Citate favorite" - inscriem postari cu citate (aceasta postare a ta se incadreaza in jocul de luni) :) Las mai jos un link, sa vezi despre ce e vorba, in caz ca doresti sa te joci si tu, chiar daca postezi duminica poti inscrie articolul in tabel luni.
    https://povestiripescurt.blogspot.com/2019/02/CF-99-in-arcadia-de-ben-okri25.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu le prea aveam cu fantasy până anul acesta, când m-a lovit dintr-o dată și chiar a început să îmi placă dar nu știu de ce.
      Și da, această carte nu este 100% fantasy precum Harry Potter, singura apariție a fantasy în ea este faptul că personajul principal studiază magia simpatetică la Universitate, în rest este destul de ” credibilă ”.

      De asemenea, mulțumesc mult pentru invitație! Cred că o să trag cu ochiul pe blogul ei, sună minunat acest joculeț!
      O săptămână frumoasă și luminoasă îți doresc!

      Ștergere
  2. Fac parte din nesuferiții care nu ai timp de cărți...deocamdată ma bucur cu recenziile voastre :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc că mi-ai citit recenzia ! Timpul...mare pacoste!

      Ștergere
  3. Multumim pt recenzie si ceva in plus! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Scrie si citeste Raisa, daca-ti face placere. Scrisul si cititul elibereaza, înnobileaza si evolueaza fiinta, atuci când o face dezinteresat material, doar din dragoste si pasiune pentru Cuvânt !
    O seara si o saptamâna binecuvântata, Suflet drag !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întotdeauna o să fac asta! Se enumeră printre cele mai mari pasiuni ale mele!
      O săptămână binecuvântată îți doresc și eu ție!

      Ștergere
  5. Nu stiu sa fi citit o recenzie de carte atat de interesanta.
    Banuiesc ca stii deja asta! Imi pare bine ca ai participat la jocul Zinei si am ajuns sa te cunosc. Primul citat este cu adevarat remarcabil prin acest adevar aparent simplu: copiii traiesc cu adevarat clipa. Adultii au uitat acest 'amanunt' important!
    Multumesc pentru recomandare! O saptamana excelenta, Raisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult de tot ! Și mie îmi face plăcere să te cunosc! Mă bucur mult că ți-a plăcut recenzia mea!

      Ștergere
  6. O recenzie excelentă a unei cărți din genul ce nu se numără printre favoritele mele. Prin comparația cu Dickens mi-ai stârnit curiozitatea și poate că am să o citesc. Mă bucur că mi-ai onorat blogul cu vizita și înscrierea ta. Chiar îmi place mult apariția ta cu o carte din genul pe care eu nu l-am prezentat niciodată. Te mai aștept cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! Cu siguranță o să mai trec pe acolo!

      Ștergere
  7. "Numele vantului" este o carte superba, am recomandat-o si eu pe blog, ca si urmatorul volum de altfel.. ."Teama inteleptului", care mi-a placut si mai mult. Fantasy este genul meu preferat, dar de cele mai multe ori nu este asa cum si-l inchipuie cei care nu l-au citit, ceva gen Harry Potter sau vampiri si varcolaci. Genul epic este cu totul altceva, iar in zecile de ani care au trecut de cand a publicat Tolkien a ajuns foarte departe.Spor la citit in continuare, sunt curioasa ce crezi de volumul 2 si ce alte carti fantasy mai ai in plan sa citesti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am citit încă ” Teama înțeleptului ” pentru că nu am găsit-o niciunde și mi-am pus după altceva în plan, însă o voi citi foarte curând. Am ceva cărți fantasy pe listă dar cartea din această săptămână va fi alt gen.

      Ștergere

Aștept părerea ta! Cu siguranță voi ține cont de ea!

Formular de contact