Trebuie să mărturisesc că motivul lipsei mele de activitate a fost că nu știam cum să formulez acest articol. Inițial m-am gândit să postez doar o parte din el, până am decis să vorbesc despre tot ce mă apasă în legătură cu acest subiect.
Toți credem că suntem liberi, nu-i așa? Credem că facem totul din proprie inițiativă, că dorim cu adevărat să ajungem undeva. Poate pentru voi e valabil, însă eu până recent nu am trăit liber. Acum realizez asta și o să vorbesc și cu voi.
Pentru mine, libertatea constă în exprimare. Mă simÈ›eam incomod È™i să vorbesc în faÈ›a unei camere de filmat, deja gândind în avans despre ce o să creadă lumea despre mine dacă o fac. Mai bine zis, ce o să creadă lumea despre mine atunci când o să arăt cine sunt. Aici se oprea libertatea mea: încetam să fac lucruri pentru mine, crezând că voi fi judecată È™i arătată cu degetul. Când deja am început să devin nefericită din această cauză, mi-am spus că totul trebuie să se oprească. Iată câteva din tristele mele experienÈ›e de când mă aflam ”sub dominaÈ›ie străină ” .
Toți credem că suntem liberi, nu-i așa? Credem că facem totul din proprie inițiativă, că dorim cu adevărat să ajungem undeva. Poate pentru voi e valabil, însă eu până recent nu am trăit liber. Acum realizez asta și o să vorbesc și cu voi.
