După cum ați observat cei care mă urmăriți pe Instagram, de două săptămâni am început să îmi întreb urmăritorii ce aș putea să mai citesc. La poll-ul organizat pentru cărțile clasice învingător a ieșit The Great Gatsby și am înțeles de ce. Această operă de artă este un caz aparte pentru mine. The Great Gatsby a reușit să devină primul film pe care l-am considerat mai bun decât cartea după care a fost adaptat, o concluzie șocantă pentru mine, deoarece până să văd filmul eram aproape convinsă că nu va exista o producție cinematografică  mai bună decât o carte. 

  Săptămâna trecută am avut ocazia să citesc una din cele mai bune cărți pe care am pus mâna vreodată. Nu la propriu, pentru că nu am găsit-o nicăieri în România, așa că am cumpărat-o PDF de pe un site suedez, însă a meritat toți banii. Cartea cu pricina se numește If I wake și este scrisă de
Nikki Moyes. Din ce am văzut, în momentul de față nu are traducere în română, deci poate fi citită doar în original...și merită fiecare pagină. Încă mă întreb dacă autoarea are vreo legătură cu faimoasa Jojo Moyes, pentru că au același nume de familie, dar s-ar putea să fie și o coincidență. Cert este că Nikki scrie mult mai bine decât Jojo și pot să afirm asta cu toată încrederea.

  Bineînțeles că a trebuit să reapar după încă un an de absență, dar de data aceasta am revenit mult mai pregătită decât mă știați ultima oară. A fost un an complicat pentru mine, din toate punctele de vedere, dar despre acest subiect voi vorbi într-o altă postare, dedicată strict experiențelor mele personale.
   Mereu am vrut să intru în contact cu lumea arabă, deși înainte să citesc cartea lui Raphael Patai nu făceam o distincție clară între arabi și musulmani și aveam foarte multe preconcepții despre ce înseamnă cultura și universul lor. Am învățat chiar și un pic de turcă (din prea multă râvnă față de limbile melodioase,vezi Doamne), dar nu cred că voi duce această experiență până la capăt, din diverse cauze, cum ar fi transformarea Catedralei Sfânta Sophia în moschee. În acest articol vreau să scriu recenziile unor cărți care pe mine m-au ajutat să înțeleg mult mai bine această civilizație și să îmi doresc să nu mai  merg în Dubai decât în vizită. Este vorba de unul dintre cele mai importante studii realizate vreodată pe lumea arabă, intitulat The Arab Mind (Mintea arabă), scris de Raphael Patai și de o carte care a fost inclusă de foarte multe ori în topul celor mai bune cărți din lume, intitulată The Kite Runner (Vânătorul de zmeie) de Khaled Hosseini.

Trebuie să mărturisesc că motivul lipsei mele de activitate a fost că nu știam cum să formulez acest articol. Inițial m-am gândit să postez doar o parte din el, până am decis să vorbesc despre tot ce mă apasă în legătură cu acest subiect.

  Toți credem că suntem liberi, nu-i așa? Credem că facem totul din proprie inițiativă, că dorim cu adevărat să ajungem undeva. Poate pentru voi e valabil, însă eu până recent nu am trăit liber. Acum realizez asta și o să vorbesc și cu voi.
  Pentru mine, libertatea constă în exprimare. Mă simțeam incomod și să vorbesc în fața unei camere de filmat, deja gândind în avans despre ce o să creadă lumea despre mine dacă o fac. Mai bine zis, ce o să creadă lumea despre mine atunci când o să arăt cine sunt. Aici se oprea libertatea mea: încetam să fac lucruri pentru mine, crezând că voi fi judecată și arătată cu degetul. Când deja am început să devin nefericită din această cauză, mi-am spus că totul trebuie să se oprească. Iată câteva din tristele mele experiențe de când mă aflam ”sub dominație străină ” .

   Cartea acestei săptămâni este ” We have always lived in the castle” de Shirley Jackson, o carte pe care am vrut să o citesc încă de când a obținut ” The mistery book of the month”, în octombrie, pe Goodreads. Această carte este ultima lansată de autoare, înainte de moartea ei din 1965. Shirley este considerată una dintre cele mai mari autoare de romane horror și polițiste din perioada interbelică și postbelică, opera ei inspirând alți ”giganți” ai acestor genuri, precum Stephen King sau Neil Gaiman.

   Descrierea mi s-a părut interesantă, și cum sunt destul de obsedată de cărțile din această categorie, am zis că trebuie neapărat să o am. Bineînțeles că din octombrie până în martie e cale lungă, însă așteptam să văd dacă nu o găsesc pe undeva în română, dar se pare că nu am avut succes, așa că am citit-o în engleză. Citatele le voi scrie aici în română, pentru o mai bună înțelegere.
   Cartea nu conține prea multe pagini și este o lectură ușoară, pe care am reușit să o termin în 2 zile. Inițial am vrut să fac o recenzie la o altă operă, însă am renunțat la ea pentru că mi-a displăcut în mod profund. Apoi mi-am amintit de această interesantă scriere și am reușit să o termin în timp util. Sper ca recenzia mea să vă stârnească măcar puțin interesul față de ea!